Despre carte: 2020 / Răspândirea epidemilor de holeră în Rusia s-a produs în ciuda carantinelor și cordoanelor, orice eforturi ale autorităților de a le combate nu au făcut decât să amărească oamenii, dar nu au fost „observate” de la sine holera. Medicii, de regulă, nu puteau face nimic pentru a-i ajuta pe bolnavi, moartea lor rapidă și neobișnuit de dureroasă a stârnit teamă în societate. Nu existau familii sau clase de la care holera să nu ia un anumit număr de vieți în acel moment. Printre oamenii de știință a existat o conștientizare tot mai mare a inconsecvenței multor opinii cu privire la natura bolilor infecțioase și a metodelor de tratare a acestora. Tânărul doctor Henrizi a fost nevoit să se cufunde în plinul epidemiei de holeră. Primele impresii de a fi într-un focar de holeră, se pare, au fost gravate în memoria lui Henrizi pentru tot restul vieții. Deja ca o persoană matură, își amintește multe detalii de zi cu zi - expresiile faciale ale oamenilor, numele lor de familie etc. Ulterior, medicul a început să descrie și să țină un jurnal al fiecărui focar al epidemiei de holeră la care a fost martor. Aceste amintiri vii, dramatice și înfricoșătoare au stat la baza cărții..